E foarte greu sa descriu senzatia asta....pe care o simt acuma...
OK...
o sa incerc!!!!
De cand eram micuta primvara avea un miros aparte. Si nu vorbesc numai de parfumul copacilor sau de mirosul proaspat al copacilor din fata blocului. Imi aduc aminte cand mergeam pe langa gradinita si apoi pe langa strandul din cartier si in fiecare vara....simteam acel parfum. Apoi mai e mirosul de cladiri vechi. Prin clasa a 7-a faceam pian pe langa Cismigiu intr-o casa veche veche cu o studenta in anul 3 la Conservator. Avea un pian mare intr-o casa gen casa avarului Costache...iar eu ma simteam ca Otilia. Numai ca eram mai visatoare ca ea. Ei...si casele vechi din centrul orasului intotdeauna imi fac pielea de gaina....cred ca are ceva legatura cu istoria pe care fiecare dintre ele o detine si nu e numai vorba de miros propriu zis. Insa are un efect de "drog" asupra mea.
Acum mai e mirosul de ploaie si pamant umed. Nu cred ca e alt miros pe pamantul asta care sa ma rastalmaceasca precum (am evitat cuvantul "ca" din motive stilistice) mirosul de ploaie. Pacat ca e umeda ploaia asta....altfel m-as muta in ploaie!
Sau....sau mirosul de miezul noptii....si nu zic de Bucuresti...desi zona in care stateam eu in Bucuresti era destul de curata. Mirosul ala de aer proaspat si curat si dens care e noaptea tarziu pe strada care e total diferit de mirosul de aer de la 6 dimineata.
Si mirosul de paine scoasa din cuptor....
sau mirosul de mare...
Cam atat am vrut sa spun. Nu e ca si cum ma concentrez numai pe simturile olfactive insa cateodata .....valoreaza mai mult pentru mine decat orice alta imagine vizuala sau auditiva.
Si sa nu ma luati cu miresme gen Coco Chanel acetona sau pasta corectoare .....pentru ca eu incercam sa fiu ceva mai profunda in entry-ul asta.
Ma duc sa sniffai ploaia
Crista
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
unde e localizata memoria mirosului ?? De aceea venisem cu rugamintea sa te uiti pe acel site in care se vorbea despre creierul limbic. Trairile placute pe care le avem datorate simturilor sunt depozitate intr-o memorie afectiva de cand suntem mici si de care ne simtim legati toata viata. Si e bine sa le dezvoltam continuu.. trairile, si sa le emancipam, sa le dezvoltam, rafinam inteligent. Mersul prin ploaie, cultivarea plantelor si florilor, cu miros si culori placute, gatirea sau/si servirea unor mancaruri bogate in arome dar si in vitamine si ascultatul unei muzici ritmice, romantice sau cu un text simpatic. O baie cu un sampon placut, o rochie cu o linie moderna si vesela sau eleganta. Toate creeaza stari de buna dispozitie care ne trezesc interesul pentru viata, oameni, cunoastere, actiune si si iubire! E foarte bine ca le consemnezi in eseurile tale pentru ca sunt importante si bine de constientizat. Cand sunt intr-un bed mood, caut sa schimb ceva, sa inventez, sa improvizez chiar si o simpla stare si in felul acesta sa-mi creez o placere olfactiva, gustativa, vizuala. Specialistii in genetica au constat ca aceste stari de bine sunt rezultanta unor produceri de hormoni ai fericirii, (dopamina, serotonina si altii) ... Si se pot creea constient chiar si plin simple sugestii : Ma simt bine cand ma suni!!! Ce gust placut are, imi place!! Deci, si cand vorbim ne putem creea stari de bine. De aceea nu e indicat sa spunem : mi-e rau, nu-mi place, putin imi pasa, ma lasa rece, m-am saturat!!! Pentru ca aceste simple declaratii nu sunt in afara noastra ci produc efecte chiar si pentru cel care le declara!!! Clar!! Decat sa ne contrazicem, ceea ce un specialist scria intr-o carte ca nu ar fi indicat deloc, mai bine e sa spunem scurt : am inteles!! Si daca avem un punct de vedere diferit sa-l exprimam in asa fel incat sa para ca de fapt era si al celui cu care dialogam. De tipul : parca tu imi spuneai ca ,.... si zici parerea ta intr-o forma atractiva!!! Asta e o arta a conversatiei din care participantii la ea sa fie multumiti, satisfacuti de concluzii si chiar stimulati. Mai nou eu am ales uneori tacerea, e de aur!!! pentru dialogul cu unele persoane mai infierbantate, ca sa zic asa. Si nu am nici un sentiment al invinsului, ca nu am dat replica finala!!! pur si simplu nu merita!! Eram mai presus de niste cuvinte nepotrivite sau de niste remarci nelalocul lor. PUNCT.
Am fost prea tehnica??? Sorry!! Miss you!! te pup!!
mamacita!
nu te mai gaseeeeeeeeeesc
Trimiteți un comentariu