goooooooooool

Nici nu stiu daca sunt in stare sa mai scriu. Am inteles mai multe in ultimele trei luni decat am inteles in 19 ani. Superficialitatea si "dezmatul" guverneaza lumea si sinceritatea si profunzimea sunt depasite. Pleci de acasa la 18 ani de unde mamica iti facea ceiutul de dimineata si de duceai la liceu...cu o ora intarziere si o pauza prelungita si te urci in tren si zici: Plec frate! Plec! Ca sa mai vad si eu alta lume, alti ochi, alte iluzii. Si te trezesti asa...parza izbindu-te cu capul de pietre, ca mamica nu mai e acolo sa ti mai faca ceiutz. Si intri intr o lume in care...sa lasam deoparte ca esti pe cont propriu dar lumea de langa tine mai e si murdara, dar asa...murdara pana in ultima celula. E un soi de inocenta cu care am crescut, si o viziune care chiar si acum mie m-i se pare fireasca. Insa ma pierd in remarci stupide, machiaje fortate, fuste scurte, si personalitati in degradare. Si ma intreb....Unde sunt eu? Unde ma aflu si unde ma duc? De ce sunt inconjurata de umbre?Si daca ma voi trezi vreodata? Ma simt faramitata in 1000 de bucati. Cine le aduna?

cucu