cool nu???
duminică, 12 octombrie 2008
sâmbătă, 11 octombrie 2008
Multe de spus...
Chiar asa este! S-au intamplat super multe lucruri in ultima vreme numai ca nu prea am mai avut timp sa mai intru pe internet. Au inceput cursurile, am inceput sa citesc din manualele (mai degraba dictionarele) pe care le-am cumparat pentru facultate si caut in continuare job.
Azi am fost in Ashford ( un oras la vreo 10 mile de Canterbury) ca sa caut vacancies. Am impartit cateva CV-uri...o sa vedem cum o sa iasa. In Canterbury nu prea mai sunt job-uri ( a venit valul de studenti), da nu-i problema ca ma descurc eu.
In sfarsit stiu mai multe detalii despre facultate, profesori si elevi ca sa pot sa va povestesc mai multe. Profesorii sunt super simpatici. Avem un nene (am zis nene ca sa evit cuvantul mosulet), pe care toata lumea il considera plictisitor dar pe care eu il simpatizez. Pe langa faptul ca e zambaret si ii straluceste cheliuta in lumina, explica totul in foarte multe detalii si da exemple multe. Preda Research Methods si Introduction to Leisure Studies. Intotdeauna ajunge cu 15 minute mai devreme la ora (in speranta ca o sa se descurce cu calculatorul si cu slide-urile pe care le are pregatite pentru noi) insa de fiecare data incepe cu 5 minute mai tarziu din cauza "tehnologiei avansate". E genul de profesor care isi cere scuze de 100 de ori cand a gresit cu ceva, care are vocea calda si e mereu vesel si entuziasmat ca preda.
Marion Stuart-Hoyle este directoarea programului de turism si profesoara noastra de Introduction to Tourism Lecture. Este super-serioasa tot timpul, punctuala, grabita ( in sensul bun). Cred ca o vad in aceeasi zi in 50 de locuri diferite. Cateodata ma intreb daca nu sunt mai multe Marion in acelasi campus...De predat preda in stilul clasic. Scriem. Citim. Si iar scriem.
Profesorul de contabilitate. Simpatic om. Ne-a rugat sa-i zicem Trevor asa ca Trevor ii vom zice.
Un nene pe la vreo 50+ ani, fost director de banca, simpatic rau. E genul de persoana care face foarte multe glume in timp ce preda, si de fiecare data asteapta sa-i impartasesti entuziasmul. Poarta mereu o batistuta rosie in buzunarul de la costum, lucru pe care l-am remarcat din cauza contrastului evident intre costum si eleganta batista. Chiar daca cateodata sare de la un subiect la altul si intotdeauna promite ca se va intoarce la acel subiect, niciodata nu face asta. Dar asta il face simpatic.
De Marketing ce sa spun...Profesoara este destul de severa (manualul nostru cantareste 1kg si are 859 de pagini, si nu vreau sa spun lungimea listei de carti suplimentare), dar intotdeauna face glume istete si pune intrebari studentilor. Nu se doarme la ea la ora (nu ca eu as dormi vreodata dar exista si astfel de specimene) pentru ca intotdeauna este in priza si stie dansa cum sa ne atraga atentia pe subiectul respectiv.
Si in sfarsit Contemporary Issues (cursul pe care eu voiam sa nu il mai fac dar m-am rezgandit din cauza profesoarei) este destul de interesant. Suntem pusi la gramada cu elevii de la Tourism&Leisure studies si cei de la Tourism Events, lucru care face ca felul in care se preda sa atace mai multe subiecte si astfel sa fie mai interesant. Vorbim de toti factorii care influenteaza turismul in ziua de azi (de la vreme la sezonul de shopping) si muuulte alte lucruri. Duduia care ne preda e simpatica si vioaie.
Gata cu materiile. Sa incepem cu studentii. Avem asa: the geeks, the plastics, the emo-s, the hippies, the we-like-zara group, grupul fotbalistilor (de ala tre' sa fugi), grupul I-don't-give-a-f**k-about-life si asssaaaa mai departe. Clasa mea contine toate aceste specimene. Speriata de densitatea de par pe fata si roz pe centimetru patrat, cand mi-am vazut colegii de cursuri m-am intrebat daca o sa pot lega vreodata vreun cuvant cu unul dintre ei. Si toate au fost asa pana am ochit o japonezoaica intr-o zi (micuta, slabuta...numai buna de jumulit...glumesc)...nu si mi-am zis in gandul meu "Mai linistiti ca japonezii nu gasesti". Si uite asa am intrat in grupul ei (ea, Shara, Holly, Sophie, Emma si Jess). Toate englezoaice. La inceput primele cuvinte de introducere au fost ok. Where are you from s.a.m.d. pana caaand au inceput cu cluburile ("unde iesim ce facem?", "ptui...i-ar m-am imbatat azi noapte!!!") si maaaai ales cu baieeetii. Cand mai trece pe langa noi un paun-emo cu latele pe fata, unghi negre, pantaloni mulati si ochelari gucci...toate sunt pe jos de emotie.
Si uite asa stau acum in fata calculatorului si ma intreb....Oare o sa o gasesc vreodata pe a mea Paris Geller???
Atat despre "grupul meu", care defapt nu e grupul meu ci doar singurele persoane agreabile din anul meu.
Am sa inchei capitolul-studenti cu un mini-comentariu la adresa reginei cursului de Tourism Management anul 1. O pipita blondulita, cu un accent foaaarte posh, care intoooooordeauna vorbeste foarte tare, povesteste profesorilor visele ei (cel in care moare Britney Spears), si (scuze) linge acadele in timpul orelor (chiar asa face). Ea este the best...spre ea sunt atintite privirile. Si cum orice Barbie are un Ken... po(pon)pularul clasei este un tip care are un Elvis-look foaaaarte glamourous, care face mijto de oricine si de orice.
Asa ca lucrurile nu s-au schimbat. Exista categorii de studenti. Ca acasa. Welcome to CCCU Crista....apropos..pe aici sunt Cristina (cu toate ca nu prea raspund la Cristina, dar daca asa scrie in buletiiiin)
Mama...pot sa-mi schimb numele in Crista?sau Krista?sau Kissta ( ca sa fie mai jmecher...) Poooot?
Pupiiiici.
Ma duc sa fac clatite. Dupa asta am intalnire cu manualul de turism.
Azi am fost in Ashford ( un oras la vreo 10 mile de Canterbury) ca sa caut vacancies. Am impartit cateva CV-uri...o sa vedem cum o sa iasa. In Canterbury nu prea mai sunt job-uri ( a venit valul de studenti), da nu-i problema ca ma descurc eu.
In sfarsit stiu mai multe detalii despre facultate, profesori si elevi ca sa pot sa va povestesc mai multe. Profesorii sunt super simpatici. Avem un nene (am zis nene ca sa evit cuvantul mosulet), pe care toata lumea il considera plictisitor dar pe care eu il simpatizez. Pe langa faptul ca e zambaret si ii straluceste cheliuta in lumina, explica totul in foarte multe detalii si da exemple multe. Preda Research Methods si Introduction to Leisure Studies. Intotdeauna ajunge cu 15 minute mai devreme la ora (in speranta ca o sa se descurce cu calculatorul si cu slide-urile pe care le are pregatite pentru noi) insa de fiecare data incepe cu 5 minute mai tarziu din cauza "tehnologiei avansate". E genul de profesor care isi cere scuze de 100 de ori cand a gresit cu ceva, care are vocea calda si e mereu vesel si entuziasmat ca preda.
Marion Stuart-Hoyle este directoarea programului de turism si profesoara noastra de Introduction to Tourism Lecture. Este super-serioasa tot timpul, punctuala, grabita ( in sensul bun). Cred ca o vad in aceeasi zi in 50 de locuri diferite. Cateodata ma intreb daca nu sunt mai multe Marion in acelasi campus...De predat preda in stilul clasic. Scriem. Citim. Si iar scriem.
Profesorul de contabilitate. Simpatic om. Ne-a rugat sa-i zicem Trevor asa ca Trevor ii vom zice.
Un nene pe la vreo 50+ ani, fost director de banca, simpatic rau. E genul de persoana care face foarte multe glume in timp ce preda, si de fiecare data asteapta sa-i impartasesti entuziasmul. Poarta mereu o batistuta rosie in buzunarul de la costum, lucru pe care l-am remarcat din cauza contrastului evident intre costum si eleganta batista. Chiar daca cateodata sare de la un subiect la altul si intotdeauna promite ca se va intoarce la acel subiect, niciodata nu face asta. Dar asta il face simpatic.
De Marketing ce sa spun...Profesoara este destul de severa (manualul nostru cantareste 1kg si are 859 de pagini, si nu vreau sa spun lungimea listei de carti suplimentare), dar intotdeauna face glume istete si pune intrebari studentilor. Nu se doarme la ea la ora (nu ca eu as dormi vreodata dar exista si astfel de specimene) pentru ca intotdeauna este in priza si stie dansa cum sa ne atraga atentia pe subiectul respectiv.
Si in sfarsit Contemporary Issues (cursul pe care eu voiam sa nu il mai fac dar m-am rezgandit din cauza profesoarei) este destul de interesant. Suntem pusi la gramada cu elevii de la Tourism&Leisure studies si cei de la Tourism Events, lucru care face ca felul in care se preda sa atace mai multe subiecte si astfel sa fie mai interesant. Vorbim de toti factorii care influenteaza turismul in ziua de azi (de la vreme la sezonul de shopping) si muuulte alte lucruri. Duduia care ne preda e simpatica si vioaie.
Gata cu materiile. Sa incepem cu studentii. Avem asa: the geeks, the plastics, the emo-s, the hippies, the we-like-zara group, grupul fotbalistilor (de ala tre' sa fugi), grupul I-don't-give-a-f**k-about-life si asssaaaa mai departe. Clasa mea contine toate aceste specimene. Speriata de densitatea de par pe fata si roz pe centimetru patrat, cand mi-am vazut colegii de cursuri m-am intrebat daca o sa pot lega vreodata vreun cuvant cu unul dintre ei. Si toate au fost asa pana am ochit o japonezoaica intr-o zi (micuta, slabuta...numai buna de jumulit...glumesc)...nu si mi-am zis in gandul meu "Mai linistiti ca japonezii nu gasesti". Si uite asa am intrat in grupul ei (ea, Shara, Holly, Sophie, Emma si Jess). Toate englezoaice. La inceput primele cuvinte de introducere au fost ok. Where are you from s.a.m.d. pana caaand au inceput cu cluburile ("unde iesim ce facem?", "ptui...i-ar m-am imbatat azi noapte!!!") si maaaai ales cu baieeetii. Cand mai trece pe langa noi un paun-emo cu latele pe fata, unghi negre, pantaloni mulati si ochelari gucci...toate sunt pe jos de emotie.
Si uite asa stau acum in fata calculatorului si ma intreb....Oare o sa o gasesc vreodata pe a mea Paris Geller???
Atat despre "grupul meu", care defapt nu e grupul meu ci doar singurele persoane agreabile din anul meu.
Am sa inchei capitolul-studenti cu un mini-comentariu la adresa reginei cursului de Tourism Management anul 1. O pipita blondulita, cu un accent foaaarte posh, care intoooooordeauna vorbeste foarte tare, povesteste profesorilor visele ei (cel in care moare Britney Spears), si (scuze) linge acadele in timpul orelor (chiar asa face). Ea este the best...spre ea sunt atintite privirile. Si cum orice Barbie are un Ken... po(pon)pularul clasei este un tip care are un Elvis-look foaaaarte glamourous, care face mijto de oricine si de orice.
Asa ca lucrurile nu s-au schimbat. Exista categorii de studenti. Ca acasa. Welcome to CCCU Crista....apropos..pe aici sunt Cristina (cu toate ca nu prea raspund la Cristina, dar daca asa scrie in buletiiiin)
Mama...pot sa-mi schimb numele in Crista?sau Krista?sau Kissta ( ca sa fie mai jmecher...) Poooot?
Pupiiiici.
Ma duc sa fac clatite. Dupa asta am intalnire cu manualul de turism.
sâmbătă, 4 octombrie 2008
Jaful de pe St. John's Street
Recunosc....recunosc...m-am inspirat din Jaful de pe Baker Street ( super film ), dar in momentele in care inspiratia e pe pauza n-ai ce sa-i faci. Azi a fost ziua celui de-al doilea interviu, la supermarketul Netto, din centrul orasului. De dimineata m-am trezit, am mai trecut inca o data prin notitele mele pentru interviu, m-am facut frumoasa, am pregatit actele si am zbughit-o pe usa. Pe drum am ascultat muzica (asta ca sa mai imi treaca din stress-ul pe care il simteam).
Cand am ajuns in magazin am fost socata de lipsa de personal, dar in sinea mea m-am bucurat (mai mult loc pt mine :D). Am cautat managerul, si nu mica mi-a fost mirarea cand am facut cunostinta cu un pustan (nu avea mai mult de 27 de ani) care m-a invitat politicos (si un pic timid) in biroul lui. Nu incepem bine tra-la-la-ul inteviului ca si intra gafaind peste noi un alt membru al staff-ului. Susotesc ceva, dupa care tanarul manager se indreapta spre mine si zice "someone shoplifted...it happens". Zambesc stanjenita, si imi reincep discursul de "pick me!!!...choose me!!!...want me!!!!" si nici nu apuc sa zic prea multe ca iarasi intra cineva pe usa. De data asta erau trei. Doua gorile care tineau hotul ( un tip pe la 40 de ani). Si uite asa am stat noi 5: eu intervievata, tipul blond (managerul) gorilele si hotul intr-un spatiu de maaaaaxim 10 metri patrati uitandu-ne unii la altii. M-i s-a propus sa merem in depozit sa continuam interviul. Am acceptat, un pic trista ca nu ma mai aflam in centrul actiunii...Tipul si-a cerut mii de scuze...Si eu am recunoscut ca a fost o experienta interesanta pentru mine.
Dupa asta totul a mers bine. N-am avut emotii. Sincer sa spun el se balbaia mai rau ca mine asa ca sunt destul de increzatoare. Pana una alta asta a fost cel mai interesant interviu...Multa actiune...ca-n filme.
Cand am ajuns in magazin am fost socata de lipsa de personal, dar in sinea mea m-am bucurat (mai mult loc pt mine :D). Am cautat managerul, si nu mica mi-a fost mirarea cand am facut cunostinta cu un pustan (nu avea mai mult de 27 de ani) care m-a invitat politicos (si un pic timid) in biroul lui. Nu incepem bine tra-la-la-ul inteviului ca si intra gafaind peste noi un alt membru al staff-ului. Susotesc ceva, dupa care tanarul manager se indreapta spre mine si zice "someone shoplifted...it happens". Zambesc stanjenita, si imi reincep discursul de "pick me!!!...choose me!!!...want me!!!!" si nici nu apuc sa zic prea multe ca iarasi intra cineva pe usa. De data asta erau trei. Doua gorile care tineau hotul ( un tip pe la 40 de ani). Si uite asa am stat noi 5: eu intervievata, tipul blond (managerul) gorilele si hotul intr-un spatiu de maaaaaxim 10 metri patrati uitandu-ne unii la altii. M-i s-a propus sa merem in depozit sa continuam interviul. Am acceptat, un pic trista ca nu ma mai aflam in centrul actiunii...Tipul si-a cerut mii de scuze...Si eu am recunoscut ca a fost o experienta interesanta pentru mine.
Dupa asta totul a mers bine. N-am avut emotii. Sincer sa spun el se balbaia mai rau ca mine asa ca sunt destul de increzatoare. Pana una alta asta a fost cel mai interesant interviu...Multa actiune...ca-n filme.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
