Despre umbra mea.

Nu e un post despre Peter Pan ci despre alticineva!(asta ca sa stiti)
Spuneam in postarile anterioare ca imi doresc sa o cunosc pe Paris Geller a mea. Nu e tocmai ce ma asteptam, dar sunt multumita! O cheama Wan-Jeong (nu radeti!!!) e coreanca si are in jur de 38 de ani. Desi pana acuma am preferat sa nu interactionez cu persoane cu varsta peste 25 de ani, acum se dovedeste a fi destul de interesant. Cum nu stapaneste foarte bine limba engleza mi-a cerut ajutorul de cateva ori. Si cum bunul simt la mine nu are limita (observati modestia), am acceptat de fiecare data. De atunci, lucrem impreuna! Eu ii corectez ei lucrarile, si in acelasi timp lucrez la ale mele.
Sistemul meu de a invata e foarte diferit de altele. Ca sa reusesc sa retin tot ceea ce-mi doresc ( in perioade in care trebuie sa invat mult) trebuie sa intru intr-un fel de transa. In ultimele doua luni inainte de bacalaureat am trecut printr-o astfel de perioada. Noptile invatam, zilele le petreceam la babysitting si dormeam cand apucam. Cate ness-uri si croissante am mancat drept "snackuiala" in noptile acelea nu o sa stiu niciodata. Cert este ca mi-a placut! Mi-a placut sa invat! Mult! Lumea din jurul meu era stresata pentru ca timpul trecea si bac-ul se apropia iar eu noapte de noapte eram din ce in ce mai increzatoare in propriile mele forte. Acum chiar ma gandesc cu placere la examen si la momentele dinaintea lui.
Stiu ca am deviat de la subiect (Wan-Jeong) dar am vrut sa accentuez ca in momentul asta ma aflu (din nou) intr-o situatie similara, si asta numai din cauza ei. Ea e cea care zice in fiecare zi "ma ajuti cu asta?", "si eseul e asa de greu" si nu pot sa o refuz! Ma stimuleaza! Din cauza asta scriu....:)) poate prea mult dar daca asta fac de o saptamana....
Am terminat primul meu eseu pentru Introducere in turism insa mai vreau sa finisez unele detalii (am scris mult prea mult si va trebui sa mai tai din el pentru ca trebuie sa-l scriu live in 40 de minute). Azi m-am apucat de cel de-al doilea eseu care este pentru Contemporary Issues in Tourism, unde trebuia sa ne alegem un subiect la intamplare si eu mi am ales Film Tourism. Cine nu stie, sunt o super-hiper fana a filmelor asa ca ma simt foarte inspirata. O sa fac un eseu de milioane!!!
Saptamana viitoare am un examen la Marketing pentru care inca nu m-am pregatit cum trebuie dar sunt sigura ca voi reusi in timp.
Ce sa va mai spun... A da!!! Invat coreana! De la Wan-Jeong desigur! Am invatat cum zici "prieten", "draga" si ultra-cunoscutul "te iubesc". Sunt pe calea cea buna. Si eu am invatat-o sa zica "pa-pa" si i-am aratat bancnotele noastre de plastic. Pipaindu-le si mototolindu-le a ajuns la concluzia ca a face bancnote de plastic este "very clever"( cu accent corean).
Si cum dupa scoala vine munca, trebuie sa va impartasesc cea mai recenta experienta de tipul "ce nu te omoara te intareste"pe care am avut-o. Zilele trecute la Netto a fost inventar. S-au numarat toate produsele din stoc, de la masini de cusut la cascaval la pungi. Si cine...CINE a trebuit sa numere pungile? Ghici ghicitoarea mea! Crista. Am numarat manual...timp de doua ore toate pungile de la case, dupa care m-am dus in depozit si am numarat si ce mai era acolo, si in timp ce faceam toate astea a trebuit sa mai si stau la casa. Spre finalul zilei, fericita ca am terminat cu bine si ca am iesit pe plus cu banii din casa, aflu ca nu am voie sa plec acasa. De ce? Pai cum de ce? Pentru ca in zilele in care se numara stocul nimeni nu pleaca inainte sa se termine inventarul. Asa ca...la 9 seara, dupa 8 ore de munca in magazin si numarat pungi, mi-am tarsait picioarele spre raionul cu cascaval (fiind asimilata de Nick cu un pinguin) si am inceput sa numar numeroasele rondele care...in caz ca am uitat sa spun...se afla in partea magazinului pe care eu am incercat sa o evit cat am putut pana acum din cauza ca e refrigorata! Refrigorata? Merge? Merge!!!
Cert e ca am ajuns acasa pe la 10! Trantita in pat mi-am facut planul pentru a doua zi! De la capat...scoala...munca..pat! Voi ce faceti?

P.S. De doua zile mi-e tare pofta de o merdenea!!! Daca apucati...mancati si voi una pentru mine. :)

Pupici.

Drumul spre scoala....before and after

E ora 10 dimineata...dupa procesul de trezire/spalare/imbracare pornesc spre facultate. Ies pe usa, si in momentul in care ajung in fata magazinului Wincheap Harware (si observ in vitrina o pisica mare de portelan) ma "trazneste" o idee. Before and afer. Ce faceam eu anul trecut pe vremea asta? Si uite asa au inceput comparatiile. Drumul spre scoala. Metrou Titan-Dristor, Dristor-Iancului. Tzusti din metrou, hopa in 311. Aglomeratie. Ajung la scoala pe la a 3-a ora. Iau un sandvis cu pui si maioneza de la Tanti Nuti. Dupa scoala urmeaza babysitting, acasa Gilmore Girls. Si gandindu-ma eu...( in timp ce mergeam of course) ajung pe la East Station, si intr-un fel dubios nu vad nici urma de Dristor,Titan, 311 sau Tanti Nuti.
Ajung in campus. Incerc sa dau de amfiteatrul unde e ora de marketing. Iar au schimbat sala. Si atunci din nou (BUM) ....Xenopol ...sala de langa laboratorul de biologie. Dupa ore ajung la cantina. Iau un sandvis....tot cu pui si cu maioneza ( dar in Romania avea un gust mai bun).
Si spre sfarsitul zilei...imi dau eu defapt seama...cat de mult se pot schimba lucrurile intr-un an. Scoala e tot scoala. Masa...sa zicem ca e tot masa...Dar unde e Bucurestiul? De ce nu sunt Dacii pe strada? Unde e painea pufoasa? Unde e tnuva cu aroma de cozonaci? UNDE sunt cozonacii? Cine face cozonacii?Mama!!!Unde e mama?
Acasa.

Daca pare un entry siropos sa stiti ca nu e. Dar e ciudat daca stai sa te gandesti ce faceai acum un an. Cum erau oamenii de langa tine....si tot asa.

Pana una alta, la scoala e de munca. Avem multe proiecte la marketing, esee la research methods si contemporary issues in tourism. Plus de citit o gramada. La Netto totul e OK. Azi am iesit cu 30p pe plus.Yeey.

Va pupicesc.

Tara lui "Multumesc".

Imi pare rau ca nu prea am mai scris, dar de cand m-am angajat nu prea am mai avut timp decat sa merg la scoala si la Netto, sa mananc si sa dorm. Cam asta e programul meu. Dar e ok...supravietuiesc. No worries.

Detalii despre job. Netto este un supermarket gen Mega Image. Lumea prefera sa faca cumparaturile aici pentru ca produsele sunt cu un piculutz mai ieftine ca in celelalte magazine. Eu sunt o casierita simpatica care intotdeauna zambeste. Incerc sa fac cat mai multe lucruri si sa fiu cat mai rapida pentru ca magazinul ....are de toate numai caldura nu. Si seara nu e foarte comfortabil sa lucrezi la casa de langa usa. De cand cu jobul asta, simturile mele s-au hiper-dezvoltat. Pot simti o cutie de cereale Cheerios de la 5 metri de banda departare. Am invatat unde sunt codurile aproape la fiecare produs. Daca la inceput casa scotea un bip-bip o data la 5 secunde, acum e un bip-bip mai ritmic...mai alert.

Marturisesc ca am iesit cu casa pe minus de cateva ori. 5 lire, 6,7...dar managerii au fost foarte draguti si au zis ca face parte din procesul de invatare. Ca dovada ieri seara am iesit doar cu 10 p pe minus ( moment de glorie ).

Culmea. Englezii (mama scuze de generalizare) cumpara numai porcarii. MUUUUULTE dulciuri, paine, taitei ( serios exista cel putin 10 sortimente diferite de taitei....asa ca lumea cupara la bax), sucuri,cereale, (ca legume mai mult broccoli si castraveti), bezele, covrigei, tot ce e buy one get one free...si maaaai aleees bauturi alcoolice.

Ieri a fost Halloween-ul aici, si cum engezii tin la sarbatorile lor am avut multi clienti in magazin care au cumparat alcool, printre care si adolescenti. Nu stiu cum sa face dar de fiecare data cand am un suspicios...si il intreb de sanatate, viata, prieteni, familie si in final de o carte de identitate, sunt intampinata de o serie de balbaituri. Ca e acasa, l-a mancat catelul, pisica, purcelul. Orice numai la el sa nu fie. Ieri am avut (spre exemplu) un neamt care voia sa cumpere trei baxuri de bere si vreo 2 sticle de vodka. Si cand l -am intrebat de ID, a inceput sa mi arate cardurile din portofelul lui. I-am zis ca nu merge cu carduri...ca am nevoie de ceva pe care scrie data de nastere. El nu: a scos mastercard, visa, visa electron. Nimic. A doua oare cand i-am explicat ca-mi trebuie ID a scos rusinos din portofel un cardulet mic (buletin de Germania) pe care scria cu niste cifre miiici miici 15.04.1991. Victorioasa ca "l-am prins cu matza-n sac", ii zambesc si ii explic, ca dupa matematica mea (multumesc doamnei Dragan), 1991+18=2009. Si ca noi suntem in 2008 ( inca). In final, simpaticul pustan imi zambeste jenat si pleaca.

Ca formule de introducere si incheiere, intotdeauna e "mulumesc"la engezi. Cred ca zic de cel putin 5 ori multumesc la fiecare client. Suna cam asa: eu:"would you like a bag" el: " yes.thank you" eu: "thank you"....spre final...calculez totalul....zic:"that's 19,96 please" el:"here you are, thank you" eu "thank you"...pun banii in casa si ii dau bonul eu:"Thank you" el "Thank you" . Il ajut sa puna produsele in punga si la sfarsit imi zice "thank you"...eu evident..."thank you very much". Si cam asta e. Multumesc pe paine.

Nu prea imi place sa iau pauze pentru ca daca in magazin e frig, in depozit unde e cantina este si mai frig. Prefer sa mut produse.

Poate ca am creat o imagine un pic cam dura dar nu e chiar asa. Tot staff-ul e foarte simpatic si amuzant ) intr-o seara dupa ce am inchis magazinul am dat muzica la maxim si am ascultat Razorlight. Clientii fac cateodata glume si ma mai trezesc din "thank-you-ul meu continuu" si intotdeauna sunt amuzata cand vreo babutza (pardon. doamna de 70-80 primaveri) imi da marunt toti banii pana la ultimul penny si imi zice : "thank you love".

Intre timp am primit autorizare de la statul major ( in cazul asta Radu), sa conduc solo. Asa ca volvo-uiesc si e foarte placut ( satisfactia e dubla ca ma descurc perfect pe partea stanga).

Va pupiceste Crista de la Netto-Ghetto. Apropos pe bonul de la casa mea scrie: You have been served by Christina. cu h. Poate ii conving sa puna Crista.

Thank you.