Today's anecdote

Location: The Ghetto

Actors: old man, the customer in a good mood and of course...the lovely lovely cashier...

Preface:.after 4 hours of work.

Suddenly the cashier realizes that the product that she was scanning...had a code that wasn't really legible and since there wasn't anyone near her to help her overcome the situation, she excuses herself and runs towards the aisle in question.

Old man: I want THAT ham! That one!!!!(pointing toward the bar-codeless product on the till).

Cashier: Sure. Just let me get another one and I promise you will have the one you want with the right price.

Old man (moaning to the next person next him): Where is she going?urgh!!!

And as the cashier ran to get the impossible ham, she notices an empty box...where all the products where supposed to be. Slightly irritated by the lack of empathy the customer was showing, the cashier returned to the till informing the now-reddish customer that his ham....was nowhere to be found.

Seeing the over-the-top angly customer, the cashier decided to call the manager, and eventually the conflict was resolved.

Cashier: (to the next customer) Hello, would you like some bags?....scanning....(no answer). Utterly surprised by his behavior, and slightly frightened by the growing queue she silently continued scanning.

Customer in a good mood 1: Hello, love! How are you today?

Cashier (with a touch of irony): Smashing!!! How are YOU today?

Customer in a good mood 1: well I heard, that since you kept as all waiting for you that we will get a discount. Well?

Cashier: Umnnn....well I don't know about the discount. (Suddently with big eyes and childish grin on her face) But I can give you the shiniest coins in my till as your change?Would that work?

Customer in a good mood 1: (laughing) Well that's new...Okay.

as he was exiting the store....I could swear he said.....'shiny coins' again


:)
The End

de la scutece...incoace

Sunt unele momente care nu o sa le uit niciodata.

Insa le uit. Apoi imi aduc aminte de ele. Si zambesc.

Imi aduc aminte cum mirosea aerul in prima zi de scoala. Aveam 6 ani. Cu cateva zile inainte imi cumparase mama caiete si creioane si Maria ma invatase sa-mi liniez caietele. Cu doua linii pe margine (era mai elegant). Imi aduc aminte povestile si cantecele de pe pick-up, si-mi aduc aminte cum acul care muncea neincetat necesita din cand in cand dezvelirea stratului de praf ce se acumula de pe discuri. Imi aduc aminte cum simteam in clasa a 6-a ca nu-mi mai pot sta in pielea mea, la fel de bine cum imi aduc aminte eseul pe care l-am conceput pentru concursul Star Wars de la PRO fm, unde am scos tot cartierul la "Attack of the Clones" la Hollywood Multiplex. Imi aduc aminte cum in clasa I mama imi tinea mana in mana ei si ma ajuta sa scriu seara, cand ajungea de la servici, si cand eu eram mult prea obosita sau somnoroasa ca sa mai scriu de bunavoie. Imi aduc aminte cum in clasa a 2-a toti colegii mei primisera cadou de la parinti "tamagotchi" si mi-amintesc ca am strans cei 50.000 azi 5 RON timp de vreo 2 luni in coperta rosie a carnetului meu de elev, si mi-amintesc chipul vanzatoarei din Titan care mi-a oferit jucaria din vitrina. Trebuie sa marturisesc ca dinozaurul respectiv a crescut...a mancat...si in vreo 2 saptamani a murit..fiind inlocuit de cine stie ce alta jucarie care imi captase atentia in momentul respectiv. Imi amintesc prima zi in care am inceput sa citesc Harry Potter la indemnul Marei. Eram pe canapea in sufragerie si tata se uita la Edward-omul foarfeca. Imi amintesc jocurile de carti Razboi cu Buni si plimbarile din Herastrau. Nu o sa uit niciodata mirosul bucatariei de la gradinita si nici mirosul primaverii in IOR. Nu o sa uit nici primul sarut, la 13 ani, la parterul scolii generale in plina pauza, cand ma ridicasem pe varful degetelor ca sa ajung la destinatie, si unde incercam...pe cat posibil sa fiu cat mai priceputa in timp ce ma simteam....extraordinar de nepriceputa. Nu o sa uit cum am tipat la profesoara de geografie in clasa a 8-a pentru ca nu am stiut sa arat Oltul pe harta...si in mod evident nu o sa uit moaca mea in albumul de sfarsit de generala...unde plansesem pentru ca invatatoarea mea din clasele 1-4 ma certase pentru ca tipasem la profesoara de geografie. Nu o sa uit primul battle din clubul Nemo in primii ani de S.B. unde am simtit ca plutesc prin miscari si nu o sa uit golul din stomac cauzat de aceasta senzatie. Nu o sa uit cat de mult mi-a placut sa tren-uiesc Bucuresti-Cluj timp de 2 ani si nu o sa uit caprioara din Turda. In final...nu o sa uit patinele mele cu rotile si nu o sa uit orele de atletism impreuna cu M. si D. de la Lia Manoliu. Si in niciun caz nu o sa uit sa-mi amintesc.

C.

Chiar nu vreau sa fie un entry kilometric, pentru ca stiu ca sunt plictisitoare, insa voiam sa povestesc despre viata, despre scoala despre munca si despre dor. Anul trecut pe 22 august am plecat de acasa, ca un fluturas, cu zambetul pe buze cu speranta in minte si cu un usor gol in stomac (care era cauzat de nerabdare nu de altceva). Primele luni in Anglia au fost o calatorie. Acum cand ma gandesc nu cred ca eram foarte constienta in ce ma bagasem. Abia acum incep sa inteleg. Nu vreau sa fiu siropoasa, sau sa creez un mare "tam-tam" din ceva care nu este dar eu de felul meu sunt mai aventuroasa si plecarea mea a fost foarte spontana din punct de vedere psihologic. Si ajunsa eu pe meleaguri necunoscute, incet incet am iesit din "postcard-ul" pe care il avusesem eu in minte, si am ajuns sa inteleg ce inseamna cu adevarat libertatea. In ceea ce priveste scoala nu credeam ca o sa mai trec prin tensiunea "bac-ului" dupa clasa a 12-a. Am gresit!!! Fiecare cuvintel spus de profesori e citat dintr-o carte, care e citata in alta carte...si tot asa. Felul in care este structurata materia si felul in care iti este cerut sa te pregatesti pentru examene si esee cere sa citesti....sa citesti...si sa tot citesti. Marturisesc ca in generala nu mi am manifestat un interes avid pentru "cunostinta". Imi placea sa citesc insa rareori gaseam ceva care sa-mi starneasca interesul cu adevarat. In liceu (aflandu-ma intr-un mediu care era usor mai degradat din punct de vedere educational) am simtit nevoia de mai mult. Mi-a placut ce faceam la scoala, mi-au placut profesorii, activitatile extra-scolare, excursiile, studiile de caz, orele de psihologie si de E.T.G (educatie de tehnologie generala). Si asa am invatat ca scoala nu e numai mate-geogra-istorie si romana. Pentru mine BAC-ul a fost cel mai bun lucru care l-am invatat in liceu. In clasa a 10-a incepusem sa castig bani. Faceam babysitting la o familie de englezi si aveam grija de fetita lor care atunci avea 9 ani. O luam de la scoala, gateam ceva, o ajutam la teme, mai ieseam in parc...in fine....castigam niste banuti. In clasa a 11-a am dat si meditatii la engleza. O data cu venirea BAC-ului fusesem sfatuita din toate partile sa renunt la babysitting ca sa fac fata la cerintele examenului. Drept sa spun nu am facut asta. Imi intrasem deja intr-un ritm liceu-babysitting-casa care ma tinea intr-o forma destul de buna si sincer banutii pe care ii luam ma ajutau sa-mi satisfac unele capricii. Inca mai simt mirosul IOR-ului la 5 dimineata in ultimele luni dinaintea bacului dupa ce recapitulam capitole intregi de teorie. Pentru mine era minunat!!! Imi descoperisem capacitatile de memorare si eram cu adevarat fericita ca invatam! Colegii mei erau unii tensionati...altii inconstienti...si eu..ma bucuram ca invatam. O data cu venirea diminetii ma culcam si urma sa ma trezesc in cateva ore ca sa ajung la vreo ora de recapitulare la liceu (unde sigur intarziam). Nu intru in detalii despre cum a fost BAC-ul ca examen in sine. O sa ma abtin de la comentarii despre un sistem de invatamant care s-a devalorizat treptat. Am sa nuantez ce am invatat eu din experienta asta. Am invatat ca noptile de studiu nu sunt pierdute ci satisfacatoare, ca mirosul de zori e incredibil de revigorant si cel mai important am inteles ce pot sa fac.

Primele luni cand am ajuns in facultate in CCCU am apreciat conditiile de studiu. Imensitatea bibleotecii, amfiteatrele cu scaune pufoase, CCCU Student Union unde gasesti mereu cafea proaspata si in general luxul universitar. Profesorii m-i se pareau grabiti. Grabiti sa ofere informatii si eu ametita incercand sa le prind. Am avut impresia ca temele sunt usoare. Ei spuneti voi eseu de 1000 de cuvinte???"Piece of cake"...la vremea aia. In jurul Craciunului am realizat ca un eseu bun inseamna o cercerare de cel putin 10 carti citite cap-coada (per concept). Si cum eseele in general sunt prezentate ca un complex de concepte...eheheeeeei. Facultatea mea are o ideologie. In luna martie se dau teme (assignments-uri) si toate materiile dau cate 1 sau poate chiar 2 teme. Esee in general 2500 de cuvinte, studii de caz, analize pe diferite domenii. Si motivul pentru care luna martie este asa de plina este pentru ca profesorii asa pot analiza capacitatile studentilor de a lucra sub stress si asa pot vedea felul in care studentii fac fata acestei perioade. Am colegi care au renuntat deja la scoala. 3200 lire duse pe apa sambetei. Ei bine, luna martie anul asta a fost un al doilea BAC. Invatam noaptea, citeam si scriam scriam scriaaaaam la esee, dupa care taiam si iar scriam si iar citeam. La ora 5 dimineata realizam ca nu mai are sens sa mai dorm. Trebuia sa fiu la munca la 8. La servici lucram, si in jurul orei 5-6 seara imi puneam problema serios daca eu sunt Crista....daca exist cu adevarat, si pe cuvantul meu de onoare ca vedeam in punctulete. Pavel Stratan descria senzatia asta legata de bautura "Ma las de toate, ma duc acolo, ma intorc inapoi, ma iau si pe mine" .Ochii mei actionau ca o camera de filmat care inregistra totul insa nu prea mai procesa. Asta timp de o luna. Nu cred ca am dormit mai mult de 2 ore pe noapte in luna aia. Managerii la servici imi ziceau "zombie" sau "coffee" asta pentru ca tot timpul aveam lipita de mana un "grande latte" care ma ajuta sa ma regasesc pe mine....in mine. Insa mi-a placut!!! Imi place educatia dusa la extrem! Si nu e ca si cum as lasa totul pentru ultima secunda pentru ca nu e asa! Am lucrat "in trepte" insa sistemul englezesc cere o continua perfectionare. Si ceea ce e cu adevarat frumos....un eseu despre turism....nu e numai despre turism....poate fi despre orice. Daca ai inteligenta sa creezi anumite legaturi cu psihologia cu istoria cu sociologia....ba chiar si cu matematica, astfel incat sa ajungi bineinteles la o concluzie valida in privinta subiectului poti sa te declari fericit! Asa am invatat valoarea cuvintelor si legaturile dintre ideologii. Pe cuvant e minunat!!! Pe mine starea de tensiune gen"sesiune" ma ajuta sa ma redepasesc continuu. Si imi place "de mor" (Georgeta,2004) ca sa folosesc si Harvard referencing. Acum sunt in vacanta. Ma gandeam sa ma apuc de voluntariat in Londra. Am cautat zilele trecute pe internet voluntariate legate de olimpiada din 2012- dezvoltare catre turism. Vreau sa fac atat de multe....pacat ca ziua are doar 24 de ore.

Altfel spus....mi-e dor de casa. Vreau sa vad Bucurestiul primavara. Intotdeauna mi-a placut tranzitia iarna-primavara cu Martisor si 1 aprilie si toate cele....

Pana una alta....pinguinii nu zboara...insa BBC ne-a pacalit pe toti.

http://www.youtube.com/watch?v=9dfWzp7rYR4