Chiar nu vreau sa fie un entry kilometric, pentru ca stiu ca sunt plictisitoare, insa voiam sa povestesc despre viata, despre scoala despre munca si despre dor. Anul trecut pe 22 august am plecat de acasa, ca un fluturas, cu zambetul pe buze cu speranta in minte si cu un usor gol in stomac (care era cauzat de nerabdare nu de altceva). Primele luni in Anglia au fost o calatorie. Acum cand ma gandesc nu cred ca eram foarte constienta in ce ma bagasem. Abia acum incep sa inteleg. Nu vreau sa fiu siropoasa, sau sa creez un mare "tam-tam" din ceva care nu este dar eu de felul meu sunt mai aventuroasa si plecarea mea a fost foarte spontana din punct de vedere psihologic. Si ajunsa eu pe meleaguri necunoscute, incet incet am iesit din "postcard-ul" pe care il avusesem eu in minte, si am ajuns sa inteleg ce inseamna cu adevarat libertatea. In ceea ce priveste scoala nu credeam ca o sa mai trec prin tensiunea "bac-ului" dupa clasa a 12-a. Am gresit!!! Fiecare cuvintel spus de profesori e citat dintr-o carte, care e citata in alta carte...si tot asa. Felul in care este structurata materia si felul in care iti este cerut sa te pregatesti pentru examene si esee cere sa citesti....sa citesti...si sa tot citesti. Marturisesc ca in generala nu mi am manifestat un interes avid pentru "cunostinta". Imi placea sa citesc insa rareori gaseam ceva care sa-mi starneasca interesul cu adevarat. In liceu (aflandu-ma intr-un mediu care era usor mai degradat din punct de vedere educational) am simtit nevoia de mai mult. Mi-a placut ce faceam la scoala, mi-au placut profesorii, activitatile extra-scolare, excursiile, studiile de caz, orele de psihologie si de E.T.G (educatie de tehnologie generala). Si asa am invatat ca scoala nu e numai mate-geogra-istorie si romana. Pentru mine BAC-ul a fost cel mai bun lucru care l-am invatat in liceu. In clasa a 10-a incepusem sa castig bani. Faceam babysitting la o familie de englezi si aveam grija de fetita lor care atunci avea 9 ani. O luam de la scoala, gateam ceva, o ajutam la teme, mai ieseam in parc...in fine....castigam niste banuti. In clasa a 11-a am dat si meditatii la engleza. O data cu venirea BAC-ului fusesem sfatuita din toate partile sa renunt la babysitting ca sa fac fata la cerintele examenului. Drept sa spun nu am facut asta. Imi intrasem deja intr-un ritm liceu-babysitting-casa care ma tinea intr-o forma destul de buna si sincer banutii pe care ii luam ma ajutau sa-mi satisfac unele capricii. Inca mai simt mirosul IOR-ului la 5 dimineata in ultimele luni dinaintea bacului dupa ce recapitulam capitole intregi de teorie. Pentru mine era minunat!!! Imi descoperisem capacitatile de memorare si eram cu adevarat fericita ca invatam! Colegii mei erau unii tensionati...altii inconstienti...si eu..ma bucuram ca invatam. O data cu venirea diminetii ma culcam si urma sa ma trezesc in cateva ore ca sa ajung la vreo ora de recapitulare la liceu (unde sigur intarziam). Nu intru in detalii despre cum a fost BAC-ul ca examen in sine. O sa ma abtin de la comentarii despre un sistem de invatamant care s-a devalorizat treptat. Am sa nuantez ce am invatat eu din experienta asta. Am invatat ca noptile de studiu nu sunt pierdute ci satisfacatoare, ca mirosul de zori e incredibil de revigorant si cel mai important am inteles ce pot sa fac.

Primele luni cand am ajuns in facultate in CCCU am apreciat conditiile de studiu. Imensitatea bibleotecii, amfiteatrele cu scaune pufoase, CCCU Student Union unde gasesti mereu cafea proaspata si in general luxul universitar. Profesorii m-i se pareau grabiti. Grabiti sa ofere informatii si eu ametita incercand sa le prind. Am avut impresia ca temele sunt usoare. Ei spuneti voi eseu de 1000 de cuvinte???"Piece of cake"...la vremea aia. In jurul Craciunului am realizat ca un eseu bun inseamna o cercerare de cel putin 10 carti citite cap-coada (per concept). Si cum eseele in general sunt prezentate ca un complex de concepte...eheheeeeei. Facultatea mea are o ideologie. In luna martie se dau teme (assignments-uri) si toate materiile dau cate 1 sau poate chiar 2 teme. Esee in general 2500 de cuvinte, studii de caz, analize pe diferite domenii. Si motivul pentru care luna martie este asa de plina este pentru ca profesorii asa pot analiza capacitatile studentilor de a lucra sub stress si asa pot vedea felul in care studentii fac fata acestei perioade. Am colegi care au renuntat deja la scoala. 3200 lire duse pe apa sambetei. Ei bine, luna martie anul asta a fost un al doilea BAC. Invatam noaptea, citeam si scriam scriam scriaaaaam la esee, dupa care taiam si iar scriam si iar citeam. La ora 5 dimineata realizam ca nu mai are sens sa mai dorm. Trebuia sa fiu la munca la 8. La servici lucram, si in jurul orei 5-6 seara imi puneam problema serios daca eu sunt Crista....daca exist cu adevarat, si pe cuvantul meu de onoare ca vedeam in punctulete. Pavel Stratan descria senzatia asta legata de bautura "Ma las de toate, ma duc acolo, ma intorc inapoi, ma iau si pe mine" .Ochii mei actionau ca o camera de filmat care inregistra totul insa nu prea mai procesa. Asta timp de o luna. Nu cred ca am dormit mai mult de 2 ore pe noapte in luna aia. Managerii la servici imi ziceau "zombie" sau "coffee" asta pentru ca tot timpul aveam lipita de mana un "grande latte" care ma ajuta sa ma regasesc pe mine....in mine. Insa mi-a placut!!! Imi place educatia dusa la extrem! Si nu e ca si cum as lasa totul pentru ultima secunda pentru ca nu e asa! Am lucrat "in trepte" insa sistemul englezesc cere o continua perfectionare. Si ceea ce e cu adevarat frumos....un eseu despre turism....nu e numai despre turism....poate fi despre orice. Daca ai inteligenta sa creezi anumite legaturi cu psihologia cu istoria cu sociologia....ba chiar si cu matematica, astfel incat sa ajungi bineinteles la o concluzie valida in privinta subiectului poti sa te declari fericit! Asa am invatat valoarea cuvintelor si legaturile dintre ideologii. Pe cuvant e minunat!!! Pe mine starea de tensiune gen"sesiune" ma ajuta sa ma redepasesc continuu. Si imi place "de mor" (Georgeta,2004) ca sa folosesc si Harvard referencing. Acum sunt in vacanta. Ma gandeam sa ma apuc de voluntariat in Londra. Am cautat zilele trecute pe internet voluntariate legate de olimpiada din 2012- dezvoltare catre turism. Vreau sa fac atat de multe....pacat ca ziua are doar 24 de ore.

Altfel spus....mi-e dor de casa. Vreau sa vad Bucurestiul primavara. Intotdeauna mi-a placut tranzitia iarna-primavara cu Martisor si 1 aprilie si toate cele....

Pana una alta....pinguinii nu zboara...insa BBC ne-a pacalit pe toti.

http://www.youtube.com/watch?v=9dfWzp7rYR4