Inceput de British Experience

Dupa un lung drum de aproape o saptmana in care am vizitat Viena, Parisul si Londra, am ajuns in Canterbury ( oraselul mcut de langa Londra unde aveam sa-mi petrec studiind management-ul in turism, 3 ani din viata). Soare. Frumos afara. Oameni politicosi. Accent englezesc. Ce pot sa spun mai mult?

Ne-am acomodat repede, chiriasa fiind o persoana foarte deschisa si dornica in a ne ajuta sa ne simtim cat mai bine in noua noastra casa. Si uite asa, am despachetat, am cumparat cateva lucruri de la Morrison's si Homebase ca sa mai improspatam aspectul camerei. Dimineata, a doua zi, m-m trezit de la zgomotul masinilor care circula prin fata casei, pe strada Wincheap (castiga ieftin) pe la ora 7 , simtind un puternic dor de mirosul parcului IOR. Am cumparat cartele, si am sunat acasa ca sa-i anunt pe cei dragi e sosirea mea in UK.

Seara le-am cunoscut mai bine pe cele doua colege de casa, despre care am aflat ca se vor muta in timp scurt din casa asta. Alice,21 de ani, nascuta in Kenya, venita in UK pentru a studia designul interior, o fata deosebit de draguta, a reusit sa ne ransmita cele mai importante informatii legate de viata de student in Marea Britanie. Elly, nascuta in Bangladesh dar rezidenta in UK de la varsta de 1 an, m-a fermecat cu accentul ei englezesc care imi aducea perfect aminte de Eiza Dooliltle (post studiu alaturi de Higgings). 

Canterbury este un oras fermecaor in toate punctele de vedere. Totul este curat, verde sau micut. Centrul orasului pare a fi ca de basm, magazinele sunt mici casute care dateaza din anii 1700+, organizarea lor amintindu-mi foarte mult de Aleea Diagon (vezi Harry Potter).

Plin de trubaduri tineri care tin sa se exprime prin intermediul cantecelor, si care vor, bineinteles ca castige un ban in plus. Am vizitat facultatile noastre, sau mai bine zis am trecut pe langa ele, deoarece in perioada asta a anului oamenii inca se mai afla in vacanta. Am vazut o minuscula parte din CCCU, descoperind astfel suprafata imensa pe care se intinde facultateamea.

Cat despre mancare, aici se pot spune foarte multe lucruri. Incercam sa mancam cat mai sanatos, cumparam fructe, iaurturi, am avut si o tentativa cu laptele organic, natural, pe care eu l-am ales, in speranta de a savura gutul autentic al laptelui romanesc. Ei bine, n-a fost asa. Chiar impreuna cu cacao gusturile nu se asemanau. Puiul rotisat nu are gust de pui rotisat, insa am fost avertizati de catre Alice ca va trece o perioada pane ne vom acomoda cu gusturile mancarurilor din UK.

O alta chestie ciudata rau este instalatia. Baie si bucatarie. Robinetele de apa calda si rece sunt separate, prin urmare spalatul vaselor este o adevarata testare a capacitatii de suportare a temperaturii. Super rece si super fierbinte. Spre fericirea mea am descoperit o modalitate de spalare a vaselor eficienta care implica un du-te-vino intre robinetul de apa fierbinte si cel de apa rece.

Un lucru pe care il apreciez foarte mult la Anglia este, atentia pe care cetatenii o acorda mediului inconjurator. Tot ce se poate recicla, se recicleaza. Pungi diferite de gunoi. Ore de ridicare a gunoiului. Diferentierea produselor care se arunca in pungile de reciclare de cele care se arunca pur si simplu. Multa multa atentie pentru mediul inconjurator. 

Intre timp am reusit sa racesc. Beau multe ceaiuri si iau vitamina C. Climatul englezesc a reusit sa ma doboare insa pentru putin timp. In scurt timp preconizez ca ma voi simti mai bine si voi merge la job-hunting (asa cum se spune pe-aici).

Pana una alta incerc sa scriu, deoarece imi doresc sa transmit cat mai mult din tot ce experimentez aici. Promit sa postez cat pot de mult. Salut si imbratiez familionul si Romania.

Crista

P.S Crista cu accent englezesc = bleach ( chiar suna aiurea)